Eli, Lama Sabactani…

Eli, Lama Sabactani,
Pentru ce M-ai părăsit?
S-au schimbat în clipe anii,
Sufletul Mi-e chinuit…

Duc povara de păcate
Apăsând umerii Mei,
Faptele Mi-au fost uitate,
Sunt înconjurat de lei…

”Răstignește-L!” strigă orbește,
”S-a-ncrezut în Dumnezeu!
Să Îl scape, de-L iubește,
Fiindcă este Fiul Său!”

Hainele-Mi sunt împărțite,
Chiar cămașa vor s-o ia,
Oile-Mi sunt risipite:
Gloata pe Păstor Îl vrea…

Fiică din Ierusalim,
Plânge-ți, dar, păcatul greu,
Domnul moare azi în chin,
Pedepsit în locul tău!

Dar va învia, căci moartea
Și-al ei bold s-or risipi,
După cum au spus profeții:
Tot ce-i scris se va-mplini!

Și se v-arăta, odată,
Ca slăvit Judecător,
Îmbrăcat în măreție,
Purtând steag de-nvingător!

Cei răscumpărați prin jertfă,
Tresăltați de bucurie!
Domnul vine cu răsplata
La a vremii împlinire…

Doar puțin a mai rămas,
Soarele e la apus,
În al veșniciei ceas
Ne va-ntâmpina Isus!

De-aș putea…

De-aș putea reda în vers
Tot ce inima-mi frământă,
Să găsesc sublimul sens
Când preaplinul ei îmi cântă…

De-aș putea să condeiez
Tot tumultul din străfunduri,
Cânt celest să creionez
Inspirat de mii de gânduri…

Dac-aș ști broda cuvinte
Ca maestru iscusit,
Ca o ploaie să alinte
Veșnic, câmpul înflorit…

Dar speranța este frântă,
Pana scârțâie în van,
Mintea încă tot frământă
Vălul ceții, diafan…

Doamne, fă din suferință
Un balsam alinător
Și din strai de neputință
Un veșmânt folositor!

Iar în inima-mi iertată
Clocotească vers curat,
Slova fie inspirată
Din Cuvântu-Ți încercat

Toarnă iar uleiul sfânt
În al inimii fanar,
Umple vasul de pământ
Cu izvorul Tău de har!

Mama, dar ceresc

Mama, dar ceresc, curat,
Mama, har nemăsurat,
E trimisă pe pământ
Cu un scop măreţ şi sfânt…

Cea mai nobilă solie,
Cea mai sfântă meserie
Făptuită cu iubire:
Jertfirea-i a ei menire…

Dumnezeu i-a dat în dar
Inima, veşnic altar,
Umeri, pentru mari poveri,
Braţe, pentru-a lua dureri…

Mama, vers de poezii,
Stea veghind în nopţi târzii,
Soare blând, după furtună;
Dragostea îi e cunună!

Mama, lume de minuni,
Un izvor de rugăciuni,
Cântece de bucurie
Pe pământ şi-n veşnicie!

40 de lucruri despre mine…la 40 de ani

1. M-am născut în Botoșani.
2. Sunt a treia din cei 8 copii ai familiei Ilaș.
3. Numele meu trebuia să fie Doina Lăcrămioara, în urma unui vis al mamei.
4. Am avut o copilărie fericită, dar am fost foarte timidă.
5. Când am citit Apocalipsa prima dată, în copilărie, am plâns de frică.
6. Am învățat la Liceul de Științe ale Naturii ”Grigore Antipa”, din Botoșani, unde am intrat pe locul 11, iar apoi la Facultatea de Litere și Stiințe ale Comunicării din Suceava, pe același loc.
7. Pasiunea pentru carte am moștenit-o de la mama, iar cea de a vorbi în public, de la tata.
8. Sunt căsătorită de 16 ani.
9. Am 4 copii frumoși și binecuvântați: Rebeca, Rahela, Onisim și Sefora.
10. Divaghez puțin. Rebeca învață la același liceu unde a studiat și bunica – mama mea – C.N. Ștefan cel Mare, Suceava.
11. Dacă voi mai avea un băiețel, mi-ar plăcea să-l cheme Otniel.
12. Vorbesc în versuri. Uneori.
13. Am publicat primul volum de poezii, ”Poemul inimii”, în februarie, anul trecut.
14. Intenționez să scriu și al doilea volum.
15. Am transmis și copiilor – în special, Rebecăi – pasiunea pentru poezie.
16. Îmi place să călătoresc și să citesc.
17. Mi-ar plăcea să am o bibliotecă cât cea din SUA, Library of Congress.
18. Iubesc stilul clasic. Și moderația.
19. Stăpânesc umorul englezesc. De fapt, îl moștenesc.
20. Deși îmi place să cred că sunt sociabilă, nu am prea mulți prieteni.
21. Uneori sunt critică și perfecționistă.
22. Dar mă emoționez ușor. Mă doare durerea aproapelui.
23. Îmi place toamna, în special pentru culorile ei.
24. Dar nu agreez mizeria, nici ipocrizia.
25. Grena și roșu se numără printre culorile preferate.
26. În materie de flori, primează, totuși, albul: lăcrămioarele și freziile albe, pentru parfumul delicat.
27. Ca o completare, am rămas, din sarcină, cu plăcerea pentru mirosul de cauciuc nou și de praf proaspăt stropit de ploaie.
28. Îmi place să cânt.
29. Ascult, cu plăcere, ”The Messengers”, ”Gaither Vocal Band”, Michael Smith.
30. Desertul preferat conține frișcă și nucă. 🙂
31. Pentru mine, ciorba de perișoare e cea mai bună mâncare.
32. Ce-mi mai place? Să fac cadouri.
33. Dar și să primesc. Cărți, bineînțeles. De flori are grijă preaiubitul meu soț.
34. Punctualitatea e o carte de vizită pentru mine.
35. În copilărie visam să fiu misionară.
36. Mai târziu am devenit…profesoară.
37. Spun povești interesante. Cel puțin așa mă flatează copiii mei. Râd și eu de ele…
38. Îmi place să lucrez cu copiii. Și să mă implic în proiecte care să-i vizeze.
39. Țin un jurnal de…16 ani.
40. Aștept cu ardoare ”un cer nou și un pământ nou” în care să domnească pacea și armonia.

Pe drumul fericirii

de Duciuc Rebeca Lois

Pe drumul fericirii

Nu-i lesne de pornit.

Doar cu plata jertfirii

Poți să fii fericit.

Pe drumul fericirii

Se află și dureri.

Luptându-te cu spinii

Aduci noi primăveri.

Pe drumul fericirii

Se află și Isus.

Puterea biruirii

E în al Său răspuns.

Pe drumul fericirii

Nu-i lesne de pornit…

Coroana-mpărățirii

Se află la sfârșit.

O, vino, deci, și luptă

Cu duhul rătăcirii!

Apoi cu Isus cântă

Pe drumul fericirii…

Amin

Eben-Ezer

Pân’ aici ai fost cu mine,

Pas cu pas m-ai însoțit,

Și în zâmbet, și-n suspine,

Planul Tău l-ai împlinit…

Pân’ aici Mi-ai fost alături,

Nicicând n-am fost părăsită,

Tu ai netezit cărarea

Când eram prea obosită…

M-ai păzit în orice clipă,

Ai vegheat la căpătâi,

Iar în anii ce urmează

Vreau, cu mine să rămâi!

M-ai ferit de la cădere,

Lacrimile le aduni,

Când, în rugă cer putere,

Îmi vorbești chiar prin minuni!

Pân’ la capăt mergi cu mine,

Și mă du pe stâncă, sus,

Să privesc a Ta splendoare,

Și să Te-ntâlnesc, Isus…

Iubirea

Iubirea s-a născut pe cruce

Când nimeni nu o merita,

Păcatul ne pândea-n răscruce

Şi-n întuneric ne-nvelea…

Iubirea s-a-nnoit prin jertfă,

Când a strigat: „S-a terminat!”

Aceasta-i dragostea perfectă

Ce-n înviere-a triumfat.

Iubirea s-a născut şi-n mine,

Când viaţa mi-a înseninat

Cu ceruri noi, de soare pline,

Iertat fiind de-al meu păcat…

Iubirea-i crinul fără pată

Ce-a înflorit în văi de-abis,

Atunci când, dragostea de Tată,

În Carte, numele mi-a scris!

Iubirea-i taina cea adâncă

Ce s-a născut din Empireu,

Mai neclintită ca o stâncă,

Căci Stânca este Dumnezeu!

Iubirea e misterul vieţii

Ce s-a-ntrupat din infinit,

E roua pură a dimineţii

Ce udă câmpul ofilit…

Când toate se vor risipi,

Vorbirea-n limbi se va sfârşi,

Dar dragostea va dăinui

Din veşnicii în veşnicii!

Am decis!

Am decis: să trăiesc viața mea, nu a ta…

Să fiu eu însămi, nu altcineva…

Să nu fac o pasiune din a plăcea tuturor,

Chiar dacă ochii critici dor…

Am decis: să nu-mi cer iertare pentru greșeli imaginare,

Să nu-mi tot justific faptele, de dragul acceptării amare,

Să învăț să spun și nu, chiar și când doare…

Liniștea inimii, oricum, strigă prea tare…

Am decis: să nu mai trăiesc în trecut când prezentul zboară ca un pai,

Să nu depind de părerea ta, viața mea a fost ideea Lui, știai?

Să nu mă privesc prin ochii tăi critici, când Dumnezeu mă primește cu drag…

Să fiu eu însămi, iertată, asta contează în al veșniciei prag…

Am decis: să lupt pentru cununa veșnică, nu pentru cea ofilită de invidia rea…

Să uit răutățile presărate din belșug în calea mea…

Să privesc viitorul ca pe un dar frumos, înfruntând frica cu un zâmbet luminos,

Să fiu eu însămi, așa cum Dumnezeu m-a creat, de Mâna Sa chipu-mi vreau să fie modelat!

În linişte…

În linişte e mântuirea;

Cu pace a venit Isus,

Ca să salveze omenirea

A părăsit slava de sus…

În taină are loc schimbarea,

Ştergând trecutul păcătos;

În inimă de-i transformarea

Devii urmaşul lui Hristos!

În umilinţă-i pocăinţa,

Când recunoşti al tău păcat,

Isus ţi-a înnoit fiinţa

Şi-n Cartea Sa a scris: iertat!

În cămăruţă-i rugăciunea,

Atunci primeşti puteri de sus

Să vezi cu ochii tăi minunea

Şi izbăvirea, prin Isus!

Şi prin răbdare treci ispita,

De-n viaţa ta ia chip Isus,

Iar gândul, neîncetat să fie

Rob ascultării de Hristos…

În dragoste de-ţi e slujirea,

Argint ales e viaţa ta;

Isus ţi-a scris de mult trăirea

Cu sânge sfânt, la Golgota…

Şi într-o clipă e răpirea

Când, transformaţi de Duhul Sfânt,

În trup primi-vom înnoirea,

Ca să zburăm de pe pământ!

O stea în coroana Sa…

Odată, am fost

Un spin în coroana grea,

O rană ce sângera

În inima Sa…

Dar, deși L-au rănit,

Spinii s-au mistuit,

De iubirea ce ardea

În inima Sa…

Iar cu cât L-a durut

Trădarea din viața mea,

Cu atât creștea

Iubirea în inima Sa…

Deși spinii păcatului

Prea adânc L-au rănit,

El, totuși, m-a iubit

Ca pe-un fiu m-a primit…

Când L-am întâlnit

Era bătut și pălmuit,

Căci, să fiu, dorea

O stea în coroana Sa…

Dar, de când iubirea Sa

Luminează viața mea

Să fiu, aș vrea

O stea în coroana Sa!