DUCIUC LIDIA


Scrie un comentariu

Ganduri nerostite…

Cand nu vrei sa intri…


„El s-a intaratat de manie si nu voia sa intre in casa. Tatal sau a iesit afara si l-a rugat sa intre”.
Luca 15:28 
„Tot asa si voi, dupa ce veti face tot ce vi s-a poruncit, sa ziceti: <>”.
Luca 17:10

Ah! Nu pot!
De fapt, nu vreau….caci nu ma lasa inima sa intru…
Da, nu vreau sa intru ACOLO, INAUNTRU, in bucuria „stapanului” meu….

Dar
ce veselie, ce sunete si cata galagie e DINCOLO, dupa usa, in casa tatei….iar mie imi place linistea, viata fara agitatie, fara zgomot, fara zvonuri care sa tiuie urechile…..Da, da, zvonul de azi, zvon care s-a dovedit a fi adevarat….doar mi-au zis bine slugile….
Si chiar daca as vrea, tot nu pot intra in halul acesta: sunt murdar, sunt obosit, sunt flamand, doar am muncit toata ziua pe ogor…ca un rob…netrebnic…

Iar
tata nici nu m-a ajutat azi, parca a avut o presimtire, mai toata ziua a stat la poarta asteptand…asteptand ceva…ceva care mi-a provocat manie, gelozie, dispret…ah, sentimentele acelea…

O, dar sa-mi revin….Ce vad eu??
Acest pierde-nopti este fratele meu?

Dar
el nici nu ma vede. E vesel de parca a castigat o avere…dar nu, averea toata e a mea, nu avem drepturi egale, iar eu sunt intaiul nascut!
Si…cum sa nu fie vesel, doar e in centrul atentiei. Iar tata cum il mai priveste de gales…oare nu vede ca, de fapt, arata mai rau decat un cersetor?
Dar ce contrast intre haina de purpura si asprimea fetei sale…izbitor contrast!! Numai un ochi ager ca al meu il poate vedea!

Ah!
Cum sa-mi inghit necazul? Oare de ce nu l-a alungat tata? E un frate care ne-a facut numai rusine si ar fi meritat o soarta pe masura….De ce a mai venit, sa ne tulbure traiul linistit? Cum a indraznit?

Ma intreb
: oare ce farmece i-a facut tatei de l-a primit cu un asa fast?
Nemernicul! Daca eram eu acasa cand venea, ii aratam eu iertare! Si ii faceam o primire de neuitat…pentru orice cuvant iesit din gura lui ar fi meritat cate o piatra…piatra, nu mila!
Prefacutul! Sigur ca nu e vrednic sa se numeasca fiu! A zis-o cu gura lui! Doar maine o va lua de la capat. Ii cunosc eu naravul…

Dar
cum as mai intra sa ii dau pe toti afara…cu un bici de curele….dar ma tem de tata, nu i-am iesit niciodata din cuvant….
Pentru acest desfranat nu exista iertare! Si totusi, tata l-a iertat…eh, inima de parinte,inima slaba, in loc sa ma onoreze pe mine…
Eu insa nu pot sa il iert pe acest intrus, pe fratele meu…..

Fratele
meu am zis? Ah, nu, si nici nu va fi! A pierdut acest drept. Suntem asa diferiti….ca vamesul si fariseul….
Dar e mai bine afara. De aici, din intuneric, pot privi inauntru, nestingherit de nimeni….in cercul stramt al inimii mele, plin de prejudecati si extreme, nu poate intra nimeni…de aceea ma voi compatimi singur, ma voi complace in aceasta stare pana voi atipi, iar cand, maine, voi deschide ochii, voi spune ca a fost doar un cosmar…

Da,
da, cand voi deschide ochii, poate voi auzi inca o data glasul tatei: ” Intra in bucuria stapanului tau…”
Poate…

Si totusi
, sunt singur…..simt o senzatie de „placuta” ratare…


Scrie un comentariu

Și totuși…

Ce grea e aşteptarea

Când nu-i nimic schimbat,

Când cerul nu răspunde

Acelui ce-a-ntrebat…

 

Ce grea e suferinţa

Pentru acel stingher

Ce-aşteaptă în tăcere

Al cerului mister…

 

Ce greu e…Adevarul

Să îl proclami mereu

Ca orice om să ştie

Că eşti cu Dumnezeu!

 

Ce grea e curăţia

Când totu-i întinat.

Când căile dreptăţii

De mult s-au destrămat…

 

Şi cât de greu îţi pare

Să urci, când mulţi coboară,

Dar să cobori în taină

Spre-a duce-o grea povară

 

Dar…mult mai greu e-amarul

Şi-a focului văpaie

În negura de veacuri

Zdrobit de remuşcare…

 

Şi multă-i fericirea

Acelui ce-a răbdat

În gloria eternă

Cu Marele-Mpărat!

 

 

 


2 comentarii

Alegerea desavarsita

“Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi…” (Iosua 24: 15)

“Căutaţi  mai  întâi Împărăţia lui Dumnezeu  şi  neprihănirea  Lui, şi  toate  aceste  lucruri (materiale) vi  se  vor  da  pe  deasupra”. (Matei  6:  33)

Alegeti….căutaţi….căutaţi….şi  veţi  găsi….

Ce ?    Ce are valoare pentru veşnicie…..ce preţuieşte în ochii Celui Veşnic…..

Căutarea este o chestiune de alegere…eu ALEG să caut, dar, dacă voi cauta cu toata fiinţa  BINELE, şi, mai mult decât atât, BINELE SUPREM, îl voi găsi …pentru că cine Il cauta, Il găseşte!

Şi, pentru că  ecoul căutărilor mele are răsunet până în veşnicie, caut  Împărăţia  Lui  Dumnezeu  atunci  când  aleg  să   îmi adâncesc privirile în legea desăvârşită, legea slobozeniei – (Iacov 1:25), implorând  “candela divină”  să îmi lumineze ochii inimii şi ai minţii, pentru a merge dârz pe strâmta cărare a neprihănirii…

Caut   mai întâi faţa  Lui  atunci  când  aleg să fac un legământ cu ochii, ca nu cumva să-i murdăresc de tina păcatului, dar şi când mă străduiesc să fiu un ispravnic  credincios, punând în negoţ talanţii pe care Marele  Stăpân, Dumnezeu, mi i-a încredinţat …..ca pe o comoară nepreţuită….Căci, cum aş putea privi spre cer, când ochii îmi sunt aţintiţi spre groapa în care mi-am îngropat unicul talant?

Caut  cerul atunci când îmi fac timp să stau de vorbă cu Domnul Cerului în rugăciune, aducându-I cinstea cuvenită, dar si atunci când sunt dispus să ascult răspunsul la  cererile mele, căci, ”cel ce doreşte cerul, trebuie să facă faptele cerului pe pământ” afirma Richard Wurmbrand.

Caut pacea inimii atunci când aleg să arunc asupra Lui toate îngrijorările mele, încrezându-mă pe deplin în atotputernicia Lui, ştiind că “viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai  mult decât îmbrăcămintea.”(Matei 6: 25).

Caut neprihănirea Lui atunci când mă împotrivesc ispitelor  diavolului, tare în credinţă, ca astfel, el, şarpele cel vechi, să fugă de la mine….

Caut părtăşia cu Tatăl alegând să fiu în comuniune cu ceilalţi copii ai Tatălui….fraţii şi surorile mele în Domnul…”Să nu părăsim adunarea noastră, cum au alţii obiceiul…” (Evrei 10: 25), ne îndeamnă apostolul Pavel, şi pe noi, ca şi pe evreii de altădată…

Caut iubirea  atunci când aleg să încălzesc cu soarele dragostei inimile de ghiaţă, dar şi atunci când, prin cuvintele rostite, încurajez pe cel deznădăjduit, luminând şi în cea mai neagră noapte….

Caut ADEVĂRUL  în liniştea unei seri, în susurul unui izvor, în parfumul unei flori, în lacrima unui copil…..

Cum spuneam, căutarea e o alegere

Da, totul ţine de alegerea noastră!

Dacă alegem să-L slujim pe Domnul, El ne promite: “Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima!”(Ieremia 29:13)

Tu ai ales să Îl cauţi pe Domnul? Şi, dacă da, UNDE Îl cauţi?  În adevăr sau în minciună?

Doar  alegând să mergem pe urmele paşilor Domnului, vom putea să-I declarăm, fără să minţim, Celui ce, oricum, ne cunoaşte inima:

“Te-am ales, dintre mii şi mii de mii….TE-AM ALES”


Un comentariu

Ramai iubirea mea…

Rămâi iubirea mea:

Cu Tine-alături să păşesc…

Chiar şi atunci când mă-ndoiesc

Rămâi iubirea mea!

 

Rămâi iubirea mea:

Ispite nu mă ocolesc…

Chiar şi atunci când pribegesc

Rămâi iubirea mea!

 

Rămâi iubirea mea;

Când altele se-nchid pe veci

Cu mine, Doamne, să petreci

Rămâi iubirea mea…

 

Rămâi iubirea mea:

Alte iubiri nu vreau să ştiu;

Făr’ Tine, sufletu-i pustiu…

Rămâi iubirea mea!


Scrie un comentariu

Lupta vietii

O luptă cumplită e viaţa,

Un crâncen război, şi-un sfârşit

Închis într-o trist-astrucare

În lutul de mult făurit…

 

Da, viaţa e ca o scânteie:

Luceşte puţin când se naşte,

Dar, negura care-o-nconjoară

O-nghite pe loc şi o paşte…

 

Iar tot ce-ai zidit pe nisip

Şi tot ce-ai sperat, se va stinge;

De nu ai lucrat pentru viaţă

În faţa Iubirii se frânge….

 

Ce-aduni în viaţa-ţi perenă?

Argint, aur scump, mărgărite

Sau trestii aduni? Se vor frânge…

Şi-apoi în gheenă s-or stinge…

 

Ce-alegi?  O viaţă-n plăceri

Şi-un veşnic ecou: prea târziu…?

Adună azi  mai mult ca ieri

Comori de-un celest diademiu….

Binecuvantarea noastra...