DUCIUC LIDIA


Scrie un comentariu

CONSTATARE…

Păcatul te cere, te vrea să-i fii rob,

Dar, de-ţi e credinţa măcar cât un bob

În lupta cu moartea ce seceră vieţi

Vei şti cum să lupţi, dacă ştii să înveţi…

 

Speranţa de-o semeni ‘n-al vieţii ogor

Pe marea vieţi-ai vâsli mai uşor;

Ai merge cântând când curg lacrimi în greu

Ştiind că la cârmă e chiar Dumnezeu!

 

Iubire de-arăţi chiar în mijlocul urii,

Lumină de cauţi pe fila Scripturii,

Te-aşteaptă în slavă un cămin glorios

Iar Meşter-Zidar este numai Cristos…

 

În rugă de-aştepţi ajutorul de sus

Şi-ai vrea să-nţelegi taine ce nu s-au spus,

Răspuns vei primi chiar şi-aici pe pământ…

Răspunsul final: doar în cerul cel sfânt!

 

De cauţi mereu să îndrumi al tău gând

Spre Ţara eternă, nu jos spre pământ,

Curând vei privi toate ca pe-un gunoi

Ştiind că răsplata-i în ziua de-apoi!