DUCIUC LIDIA


Scrie un comentariu

Lângă Domnul

Lângă Domnul să rămân

Veşnic, ruga-mi este;

Voii Lui să mă supun

Şi-n văi, şi pe creste…

Lângă Domnul, şi-n pustie

E nespus de bine:

Glasul Lui îmi e solie,

Mâna Sa mă ţine…

Lângă El când stau şi-ascult,

Orice clipă-i sfântă

Şi m-asemăn Lui mai mult

Când m-adăp din Stâncă…

Doar condus de farul Său

Pot să trec prin noapte:

Eu – un rob, El – Dumnezeu,

Ceru-l simt aproape…

Lângă El, în orice vreme

Viaţa e senină,

Nu-i nimic să ne dezlege,

Dragostea-i deplină!

Lângă El, o veşnicie,

Vom cânta-n mărire,

În cerească bucurie

Despre-a Lui Iubire!


Scrie un comentariu

La început…

La-nceput a fost Cuvântul,

Iar Cuvântu-i Dumnezeu

Care a creat pământul

Şi-orice om cu rolul său

La-nceput a fost Iubirea,

Căci Iubirea-i Dumnezeu

Ce ne-nvăluie trăirea

Şi-orice pas cu harul Său…

La-nceput a fost o Carte

Şi un preţ de izbăvire,

Când s-a scris, filă cu filă,

Planul Lui de mântuire.

Domnul este Împăratul,

Tot ce face, prinde viaţă,

Paşii Lui varsă belşugul,

Glasul Lui dă iar speranţă…

Dumnezeu e Domn al păcii

Sus în cer şi pe pământ,

Şi ne vrea fii ai Luminii,

Cârmuiţi de Duhul Sfânt

La-nceput a fost Cuvântul

Ce-a creat totul frumos,

Să păstrăm curat veşmântul

Plinătăţii lui Hristos!

El e Alfa şi Omega,

Cel ce vine negreşit;

Când se va arăta-n mărire

Toate vor avea sfârşit…

La-nceput…acum e ceasul

Spre final, toate-au un timp,

Dumnezeu încă aşteaptă

Să purtăm al păcii nimb!

Când se va deschide Cartea,

Oare-n ea te vei găsi?

Vino azi să-Ţi schimbe soarta,

Vino spre-a te pocăi!


Scrie un comentariu

Sunt un vas…

Sunt un vas prelucrat cu iubire

De o Mână ce m-a făurit;

Sunt sculptat mai presus chiar de fire

Și-orice rană-i un vis împlinit…

Sunt vioara, El ține arcușul,

Instrument al iubirii cerești;

Uneori sângerând de țepușul

Ce-n smerenie vrea să-I slujesc…

Sunt un pom, El m-a pus lângă ape

Să rodesc rod bogat, însutit,

Uneori aplecat de furtună

Dar sperând într-un cer însorit…

Sunt o floare, un crin ce emană

Din mireasma iubirii de sus,

Roua cerului îmi este hrană

Pregătită, cu drag, de Isus…

Sunt penița ce scrie-n neștire

Despre dragostea ce S-a jertfit;

Din condei, cu însuflețire,

Cânt iubirea Lui fără sfârșit!

Sunt o stea, călăuză în noapte,

Celor mulți, prin pustiu rătăcind,

Ascultând ale cerului șoapte,

Pas cu pas, strălucind și veghind…

Sunt ce sunt, fiindc-aceasta-i menirea,

Sunt, prin El, tot ce nici n-am gândit,

El mi-e alături, veghindu-mi trăirea,

El mi-e Tată, eu – fiul iubit…


Scrie un comentariu

Când ești creștin

Să ştii să ierţi e o virtute,

E arma celui credincios;

Să nu răspunzi nici la insulte:

Aşa ne-a învăţat Hristos!

Să poţi iubi, când vântul urii

Zdrobeşte tot în calea lui:

Balsamul din fila Scripturii

E-un susur blând al Domnului…

Să poţi zâmbi în încercare

E-un har nespus, un colţ de rai,

Chiar lacrimile de-s amare,

În inimă pace să ai!

S-ajuţi pe cel ce n-are pâine,

Puţinul tău să-mparţi cu drag,

Să nu te-ngrijorezi de mâine,

Isus e-acolo, ca şi azi!

Să crezi, când cerul e de-aramă,

Să vezi, când ochiu-a obosit,

S-aştepţi, când sânger-a ta rană,

Căci vine timpul potrivit!

Să porţi cu cinste Sfântu-I Nume,

Căci eşti copil de Împărat…

Să fii creştin ’n-această lume

Înseamnă har nemăsurat!


Scrie un comentariu

Iarna-i ca o primăvară

Iarna-i ca o primăvară:

Fluturi albi în aer zboară…

Pare că au înflorit,

Sau poate-au îmbătrânit…

Iar pământul – o mireasă

Îmbrăcată-n alb veşmânt,

Rochie are de mătasă,

Argintie, răcoroasă…

Timpul parcă s-a oprit;

Gerul, oare, l-a-ncolţit?

Sau stă mut, în contemplare,

Admirând aşa splendoare…

Cerul plumburiu îşi cerne

Lacrimile de sub gene,

Oare a-nţeles că-n van

Ţese vălul diafan?

Omule, priveşte-n zare,

Simţi parfum de sărbătoare?

Chiar natura se găteşte,

Dumnezeu, prin ea-ţi vorbeşte!

Totu-n jur se pregăteşte

Pentru o iarnă…ce sfârşeşte…

E-o continuă schimbare,

Căci viaţa-i trecătoare…

Haina ta e pregătită?

Inima îţi e albită?

Cerul e în aşteptare,

Mirele, pe nori, apare!


Un comentariu

POEMUL INIMII a văzut lumina tiparului!

Cu deosebită bucurie vă anunțăm că volumul de versuri, „Poemul inimii” a văzut lumina tiparului!

Cu o prefață aparținând binecunoscutului poet, Simion Felix Marțian și o recomandare pentru cititori scrisă de compozitorul Simion Buzduga, volumul se adresează tuturor iubitorilor de poezie creștină şi nu numai.

Dumnezeu merită toată lauda pentru harul Lui revărsat peste condei și pentru că a deschis ușile potrivite!

Ne dorim ca tot El să deschidă și inimile pentru Dumnezeu, spre a se naște Mesia, după cum spun și versurile intitulate „Inima, tron și iesle”:


Ai coborât din slăvi divine

Isus iubit, de dragul meu,

Ai părăsit a Ta splendoare

Căci mă doreai în Empireu…


Iubirea Ta e fără margini,

Oricât am vrea să-Ți răsplătim….

Nu avem daruri ca și magii

Dar inima Ți-o dăruim!


Cu pacea Ta azi o inundă,

Un sfânt locaș din ea să faci,

Cobori în ea, e-a noastră rugă,

Un tron, în ea, să ai în veci!


Cei care doresc să achiziționeze volumul sunt rugați să apeleze numerele: 0751461922 sau 0748073932.


Scrie un comentariu

Suntem din neam de Dumnezeu

Suntem din neam de Dumnezeu,

Deci, nu ne-nrudim cu păcatul

Nici nu ne-aliem cu cel rău:

Noi, Tată avem pe-Mpăratul!

Nimic nu avem din cel rău

Căci suntem copiii Luminii,

Născuți suntem din Dumnezeu

Cu prețul suprem al jertfirii…

Noi suntem copii de-Mpărat

Și ceru-l avem moștenire,

Când alții trăiesc în păcat

Sfințirea-i a noastră menire!

Chiar cupa de-ntinde cel rău

Noi bem din al vieții izvor,

Pășunea e verde mereu:

Isus e al nostru Păstor!

Noi suntem din neamul regesc

Nu robi căutând prin gunoi,

Iar armele nu se-nvechesc,

Când luptă alături de noi!

Deci, fiindcă-L avem ca şi Scut,

Nu dăm înapoi, orice-ar fi!

Cununi vom purta-n veşnicii,

Chiar îngerii se vor uimi!


2 comentarii

Dacă simți…

Dacă simți mereu că-n tine

Vântul suflă cu putere

Stai și-așteaptă: Domnul vine

Ca o blândă adiere…

Dacă vezi că gânduri negre

Te hrănesc fără folos

Gândul – luptă-te să-ți fie

Ascultarea de Hristos!

Dacă inima te leagă

De speranțe-nșelătoare,

Domnului acum te roagă

Să-ți trimită dezlegare

Dacă din priviri se stinge

Strălucirea veșniciei,

Domnul, ochii ți-i atinge

Cu-alifia sfințeniei…

Dacă viața ți-e anostă

Și îți pare fără țel,

Te întoarce, regăsește

Calea ce-a trasat-o El

Dacă vrei să ai în toate,

Bucurii fără apus:

Fericirea cea mai sfântă

E-ntâlnirea cu Isus!


Scrie un comentariu

Dacă nu ar fi…

Dacă nu ar fi nădejdea

Când e marea-nvolburată,

De n-ar fi Isus la cârmă

N-am ajunge-n port vreodată…

Dacă n-ar fi o speranță

Ca un far în miez de noapte,

Când ți-e inima înfrântă

Ar vibra de-a Sale șoapte?

Dacă nu ar fi iubirea

Ce-a sădit-o El în mine,

Nu aș ști ce-i fericirea

Înălțării din suspine…

Dacă n-ar fi bucuria

Mântuirii din păcate,

N-am avea nicicând trăirea

Unei vieți înmiresmate…

Dacă n-ar fi El cu mine

Orice val m-ar îneca;

Mâna Lui mereu mă ține,

Și-mi dă doar cât pot răbda!

Chiar când simt că-s părăsit,

Ochiul Lui mereu veghează;

Când mi-e duhul obosit,

Inima mi-o ține trează!