DUCIUC LIDIA


2 comentarii

Cât am lucrat?

Cât am lucrat eu pentru Tine, Doamne?

Ocazii am avut nenumărate…

Dar orb am fost că n-am văzut în ele

Un mijloc de-a zidi-n eternitate…

Cât am căutat eu voia Ta, Părinte?

Când inima mă îndemna la rău,

Prea împietrit-a fost în cele sfinte

Dar s-a sfărmat sub târnăcopul Tău…

Cât ascultat-am voia Ta, Isuse?

Când mă chemai, eu nu eram la post…

Și surd am fost când îmi vorbeai în taină,

Sau prea grăbit să-mi văd de-al vieții rost…

Cât m-am rugat eu pentru alții, oare?

Când doar durerea-mi arde pe altar…

Burdufu-i plin de lacrime amare

Și nimeni nu-i să lege răni cu har…

Cât am luptat eu, oare, lupta bună?

Când unii au lăsat armura jos

Iar alții au primit aici cunună:

Ei au luptat, dar fără de Hristos…

O, iartă-mi jumătatea de măsură

Și-o umple cu uleiul Tău divin!

Un templu sfânt să fie-a mea făptură,

Întreaga-mi viață Ție să Ți-o-nchin!


Lasă un comentariu

O, țara mea…

O, țara mea iubită,

Aș vrea, tot fericită

Să fie soarta ta,

De rău să poți scăpa…

Și-aș vrea să fii rodită,

De Domnul ocrotită,

Și-o viață împlinită

În tin´ să pot avea!

Căci multa fericire

Și dragostea de bine,

Le pot avea în tine

De pace vei avea…

O, dac-ai ști la vreme

Că El te cercetează,

Când noaptea se așterne

Ai fi mereu tot trează…

Trezește-te, e timpul

S-arunci idolatria,

Și cere-I, cu grăbire,

Să-ți spele murdăria!

Căci va veni o vreme

Când vei striga zadarnic,

Zadarnic tu vei plânge,

Te vei căi amarnic!

Nu va mai fi-ndurare,

Căci harul se va stinge

Mai este azi iertare,

Te-ntoarce-acum și plânge!


Lasă un comentariu

Copilului meu…

fetiței mele, Rahela

Prin ce miracol ai luat ființă

Și-ai fost țesut în chip dumnezeiesc?

Te-ai întrupat, mister, din neființă,

Din neștiute lumi ce se urzesc…

Ai fost trimis să reînvii speranța

În Dumnezeu, din `naltul cerului,

Când taina vieții a învins știința

Te-ai plămădit din veșnicia Lui!

În Cartea Vieții zilele-ți sunt scrise

Mai înainte de-a fi fost creat;

Copilul meu, ce bucurii nespuse

Că-n palma Sfântă numele-i săpat!

Azi ne aduci surâsul în privire,

Ne-nseninezi când ceru-i înnorat,

Ești darul sfânt și așteptat de zile,

Tu ești cadoul binecuvântat!

Dar anii trec, și alți vor trece încă,

Mireasmă sfântă tu mereu să fii,

În orice zi să ai trăire sfântă :

E cea mai mare dintre bucurii!

Lumina ta s-o porți mereu voioasă,

Cuvântul Sfânt să-ți fie scut în greu,

Pe vreme bună sau pe zi ploioasă

Să-ți amintești că ești din Dumnezeu!


Lasă un comentariu

Isus, Prunc și Rege

Isus S-a născut

Odată, demult…

Azi nu mai e prunc,

E cu mult mai mult…

Nu ieslea-i divină

Ci pruncul e sfânt,

Azi, darul de smirnă

E plin de pământ…

Mai e rugăciunea

Tămâie spre cer?

Vai, aurul zace

Uitat în ungher!

Isus n-a rămas

Un prunc, cum vrem mulți…

El astăzi e Rege

Și vrea să-L asculți!

În inima ta

Ce chip a luat?

Să crească în ea

Oare L-ai lăsat?

De-i încă un prunc

Neajutorat,

Hrănește-L cu lacrimi

Spre-a fi Împărat!

Hristos a-mbrăcat

Veșminte smerite

Și-a fost înălțat

În slăvi strălucite!

Cei mulți azi Îl caută

La iesle, o zi…

La cruce nu-i nimeni

Cu El a muri…

Isus azi te-așteaptă

La cruce să vii:

Mai urcă o treaptă,

Cu El să învii!


Lasă un comentariu

Iubirea Ta

Iubirea Ta a fost  jertfirea

Iar pasiunea – omenirea,

Dar rana Ta a fost păcatul,

Mormântul – steagul, nepătatul…

 

Jertfirea Ta a-nfrânt robia,

Iubirea Ta a dus solia

Că piatra grea n-a stat în cale,

Iubirea a-nflorit din jale

 

Iubirea Ta e veșnicia,

E cerul  tot și bucuria,

Triumful vieții din  genune,

Victoria prin rugăciune…

 

Iubirea noastră-i pocăința,

Trăirea noastră-i umilința,

Credința-n  Tine  e  puterea,

Mormântul gol e învierea!


4 comentarii

Talantul

Mă iartă, Doamne, am tăinuit

Nepăsător, talantul…

Cu huma rea l-am învelit

Şi-am aşteptat un altul…

L-am dezgropat apoi, aflând

Că ceri despăgubire;

Dar l-am găsit plin de pământ

Şi învechit de zile…

O, iartă-mi nepăsarea grea,

Destul am lâncezit în ea!

Vreau să păzesc ce Tu mi-ai dat

Și să lucrez cu Tine neîncetat…

Mai suflă, Doamne, Duhul Tău

Pe inima-mi trudită,

Şi pune-Ţi iar pecetea Ta

Pe slova ofilită!

Ca versul meu să fie viu

Şi inspirat din Tine,

Cu-al Tău condei, mereu să scriu

Şi-n zâmbet şi-n suspine…


2 comentarii

Iarnă…

Iarnă: toate-au amorţit,

Ninge: nori-au plăsmuit,

Cad petale argintii:

Bucurii pentru copii!

Fulgi-s deşi ca o perdea

Susur alb şi pur de nea;

Oare-s îngeri ce coboară

Sau o altă primăvară?

Şi privind sclipind în geam

Vălul iernii diafan

Simt în inima-mi pustie

O cerească bucurie…

Mult mai alb şi de valoare

Ca zăpada trecătoare

Sufletul Tu mi l-ai dat

Să-l păstrez mereu curat

Doamne, fă să-mi amintesc:

Sufletul să mi-l albesc

În sfânt sânge, ca să fiu

Alb ca neaua, şi-al Tău fiu!