DUCIUC LIDIA


Scrie un comentariu

Când Dumnezeu vorbeşte…

 

Când Dumnezeu vorbeşte

Nimic nu-I stă-mpotrivă!

Chiar marea de vuieşte,

La glasu-I, amuţeşte…

Când Domnul Se ridică

Se pun toate-n mişcare

Şi, tremurând de frică

Toate-I dau ascultare!

Când Dumnezeu vorbeşte,

Cel înţelept învaţă.

Şi cine se tocmeşte

Cu El, să-I dea povaţă?

Când Domnul porunceşte

Nimicul ia fiinţă,

Uscatul înverzeşte

Căci totu-i cu putinţă!

Când Dumnezeu vorbeşte

Vrăjmaşii se ascund,

Ce-i falnic se smereşte

Cu faţa la pământ…

Când Domnul intervine

Nimeni nu-I stă în cale:

El schimbă rău-n bine

Şi munţii devin vale…

Când Domnul se arată

Orice genunchi se-ndoaie

Şi-n Faţa Lui, curată,

Stau toate-n adorare!

Când Domnul porunceşte

Nu-i boală fără leac;

Când El tămăduieşte

Eşti vindecat în veac!

Cât Dumnezeu vorbeşte

Ia seama, de trăieşti,

Că harul se sfârşeşte:

Azi să te pocăieşti!

Cât Dumnezeu vorbeşte

Mai este încă har!

Grăbeşte de primeşte

Azi, mântuirea-n dar!


Scrie un comentariu

Onisim

 

Eşti din neam de Dumnezeu:

Traiu-ţi fie o mireasmă,

Credincios planului Său

Chiar de viaţa-ţi pare aspră…

Când iubeşti pe Dumnezeu

Sufletul îţi e curat;

Răstignindu-ţi vechiul eu,

Vasul va fi prelucrat…

Iar de vrei să fii util

Şi-n lucrare devotat

Trebuie să fii umil

Şi-n Scriptură ancorat!

Eşti ales din veşnicii,

Planul Lui e neschimbat!

De-L alegi pe El, să ştii,

Cerul  tu ai câştigat!


Un comentariu

Școala suferinței

Suferință – școală sfântă

Dătătoare de viață,

Când speranța ți-e înfrântă

Să te-ncrezi în El, te-nvață

Ca și Iov prin încercare

Dacă treci, nu murmura!

Căci, spre binecuvântare

Este suferința ta!

Tot ce ai e darul Lui

Ce-l primești pentru o vreme;

De-l ia, îți dă harul Lui:

Crede-n El și nu te teme!

Nu te-ncrede-atunci în gloată

Sau prieteni de o zi;

Singur Domnul, niciodată

Nu te va dezamăgi!

Iov avea doar trei, și totuși

Nu i-au fost de ajutor!

Al credinței scut, în toate

E mereu folositor!

Domnul, azi te pedepsește

Și te-ncearcă în cuptor

Fiindcă prea mult te iubește,

Nu te vrea nepăsător!

Mulțumește-i dinainte

Pentru încercarea grea,

Căci mâine, în stele sfinte

Lacrimile s-or schimba…

Iar povara greu de dus

Transforma-se-va-n comoară

Pregătită de Isus,

S-o primești în fapt de seară…

Crede dar, pe-al vieții drum

Nicidecum nu Te-a uitat!

Pietrele-ntâlnite-n drum

Vor fi mâine al tău palat!


Scrie un comentariu

Vine Isus!

 

Iată, vine, vine Isus!

Blând, supus şi iubitor…

Dinapoi şi dinainte-I

Cântă gloatele în cor!

Vine Isus fără fală

Ci de-un măgăruş slujit,

Dar intrarea triumfală

Va fi-n slavă, negreşit…

Iar când va veni în glorii

Oare câţi Îi vor cânta?

Vom simţi atunci fiorii

Bucuriei de-a-L vedea?

S-or aşterne-atunci veşminte,

Omul vechi de-i dezbrăcat;

Le-om schimba cu haine sfinte

Ce nu se-nvechesc vreodat’

Iată, vine, vine Isus!

De mărire-nconjurat…

Răsplătirile-s aduse

Celor ce L-au aşteptat!


Un comentariu

Mireasma primăverii

 

Se-arată florile pe câmp;

Mireasma lor mă-mbie

Un imn, din inimă să cânt

Cu-a slavei simfonie…

 

E primăvară pe pământ,

E cânt și armonie;

În inimă renaște iar

Speranța-n veșnicie!

 

Când toate-L laudă cu har,

Mai poți opri cântarea?

Căci, de la El avem, în dar,

Viața și mișcarea!

 

Chiar dacă mâine s-or usca,

Splendoarea lor va trece

Și-n zborul lor, vor săruta,

Căzând, țărâna rece…

 

O primăvară va veni

Cum n-a mai fost vreodată,

Când tot ce-i vechi se va-nnoi

De seva-nmiresmată…

 

Atunci, Hristos ne va-mbrăca

În straie de lumină;

Parfum de cer vom emana,

Ca florile-n grădină…

 

De ești săpat în palma Sa

Ca fiu al învierii,

Găsești, de vrei, la Golgota

Mireasma primăverii!


Scrie un comentariu

Am obosit…

Am obosit purtând poveri de-ngrijorare,

S-a ofilit speranța în glastra prăfuită;

Udat-a fost mereu de lacrime amare

Tot așteptând din cer o ploaie nesfârșită…

Când vei privi spre mine cu ochi de îndurare?

Când îmbrăca-voi iarăși straie de sărbătoare?

Mi-s gândurile-ncinse de sute de-ntrebări,

Mi-e inima prea plină de glasuri și chemări…

Când vei lua povara de pe al meu grumaz?

Se va usca vreodată lacrima pe obraz?

Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită

Ci dai celui smerit putere înzecită!

Mai toarnă azi ulei pe rănile ce dor,

Cu mantia iubirii cerești să mă-nfășor;

Suflarea gurii Tale să fie-al meu sărut,

Atingerea divină s-o am ca pe un scut…

Te-aștept din zori de zi să vii cu un răspuns,

Ca-n tot ce va veni să fiu în Tine-ascuns…

Aștept și-acum sperând că ruga nu-i în van:

Să-mi lumineze fața surâsu-Ți diafan!


Scrie un comentariu

Femeia cinstită

 

Femeia cinstită e mărgăritarul,

Comoara ascunsă, de neprețuit;

Prețul plătit pentru ea este harul

Domnul îl dă celui ce e smerit…

 

Cine-o găsește a-ntâlnit fericirea,

Viața-i va fi o cântare cu har.

Numai așa va cunoaște iubirea,

Inima lui i-o va da ca pe-un dar

 

Ea pentru el cu mult drag ostenește

Și-i face bine în oricare zi;

Când se ivește, chiar soarele pălește,

Podoaba plăcută chiar cinstea-i va fi…

Buzele ei vor rosti-nțelepciunea,

Mâinile ei vor lucra cu folos,

Glasu-i mereu va-mpleti rugăciunea

Cu lauda spre ceruri, în zbor maiestuos…

 

Ca o lumină va fi-n întuneric

Mâna de-ntinde spre cei necăjiți;

Candela ei luminează feeric

Drumul acelor ce sunt obosiți.

 

Fii-o cinstesc și-o numesc fericită,

Ea-i ca un înger veghindu-i mereu…

Iar pentru soț e o viță rodită

Zidindu-și casa pentru Dumnezeu!

 

Femeia cinstită va fi lăudată,

Răsplata-i va fi rodul mâinilor ei,

Pe cap va așterne, prin viața-i curată

Cunună de cinste bărbatului ei!