DUCIUC LIDIA


Scrie un comentariu

UN NOU INCEPUT

În fiecare dimineaţă
Când, printre norii plumburii
Lumini cereşti revarsă viaţă
Ştiu: soarele se va ivi!

În fiecare primăvară
Când câmpu-i plin de muguri mii,
Prin vântul ce-i dezmiardă iară
Ei parcă-mi spun: vom înflori!

În toamne triste, mohorâte,
Ştiu: frunze moarte, fumurii
Desprinse-n zbor, aştern trudite
Pământul, spre-a se odihni…

Cânt de izvor când amuţeşte
De ger, în lacrimi de oţel,
Atunci speranţa încolţeşte
În gingaş chip de ghiocel

Când rece-i noaptea şi pustie,
Fecioare-adorm, alte-aţipesc,
Sfârşite-s toate, ca să-nvie
Speranţa-n Mirele Ceresc!

Chiar de oftezi stingher, să ştii,
Nu-i timp pierdut, căci într-o clipă
Un început măreţ va fi
În Primăvara nesfârşită!