DUCIUC LIDIA


2 comentarii

Schimbare sau ce s-ar fi întâmplat dacă…

Orice schimbare presupune renunţarea la ceva ( nefolositor, de obicei) şi orientarea spre altceva, ceva nou, util şi chiar vital.
Schimbarea TOTALĂ a avut loc la cruce, prin intermediul Domnului Isus….şi, fără o schimbare radicală, nu există mântuire…
Căci, dacă Domnul Isus nu ar fi lăsat cerul, noi eram încă morţi în greşelile noastre; dacă ar fi renunţat să moară pentru noi, ştiind dinainte că paharul e prea amar, moartea nu ar mai fi fost biruită. Iar dacă Dumnezeu nu L-ar fi înviat, veşnicia noastră ar fi fost “întunericul de afară”, acolo unde este “plânsul şi scrâşnirea dinţilor”.
Dar Biblia ne spune altceva: Domnul Isus a coborât de bunăvoie la noi, păcătoşii şi, dezbrăcat de slava cerească, S-a născut într-o iesle umilă, tocmai pentru ca felul nostru deşert de vieţuire să fie schimbat într-o mireasmă plăcută…
Jertfa supremă a Domnului Isus a schimbat veşnicia tâlharului de pe cruce într-o clipă…. ea schimbă şi va schimba multe vieţi, încă…
Cu toate acestea, tot atât de multe vieţi nu vor fi schimbate, poate, niciodată…
De ce? Pentru că noi, cei care am beneficiat de iertarea necondiţionată, nu vrem să spunem şi altora despre viaţa nouă în Hristos…..despre credinţa dată sfinţilor o dată pentru totdeauna…..
Dureros de trist….
Şi totuşi, trecând peste pesimismul usturător şi încercând să-l transform în roade dătătoare de viaţă, găsesc refugiu şi răspuns, totodată, în versurile poetului Simion Cubolta:

“De n-ar fi înviat Cristos,
Zadarnic-ar fi fost credinţa,
şi omul, pururi păcătos
Îngemănat cu suferinţa […]

Dar Domnul a-nviat din morţi
Şi-a arătat că învierea
Ce-a sfărâmat închise porţi,
E semnul vieţii si puterea
Ce-aduce lumii mângâierea…”

Aşadar, să nu uităm: SCHIMBAREA va avea loc dacă minunea învierii prinde contur şi în inimile noastre!


Scrie un comentariu

O generaţie de succes!

 „Încearcă să fii un om de valoare şi nu neapărat un om de succes.”
                                                                                                   (Albert Einstein)
Auzim frecvent despre anumite persoane că sunt „de succes”. Dar oare ce este succesul? Cât valorează el?
Din punctul de vedere al societăţii în care trăim, succesul este o poziţie importantă în ochii celorlalţi, un rezultat cu răsunet, o mare victorie într-un anumit domeniu de activitate.
Să fie succesul doar o reuşită temporară sau este mai mult decât atât? Ce zice Dumnezeu despre asta?
Ştim bine că succesul fără Dumnezeu nu este câştig, ci pierdere…
În  afaceri, succesul presupune pregătire, disciplină şi muncă asiduă. Uneori este binecuvântare, alteori…încercare.
Din perspectiva lui Dumnezeu, succesul nu este ceea ce ne aşteptăm noi să fie, după cum nici adevărul nu e întotdeauna ceea ce ne place nouă, ci ceea ce zice Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, succes înseamnă smerenie şi slujire necondiţionată.
Dar…Îl cunoaştem noi, generaţia tânără, pe adevăratul Dumnezeu? Ştim care este misiunea noastră? Ştim noi că El este, în egală măsură, dragoste şi dreptate? Ştim că El iartă pe păcătos, dar pedepseşte păcatul?  Am avut o întâlnire personală cu El?
Pentru ca generaţia noastră să fie o generaţie de succes, trebuie să Îl cunoască pe Dumnezeu şi să lucreze împreună cu Dumnezeu.
Rescriu: trebuie să-L cunoască personal, nu doar  să audă şi să înveţe despre El.
Abia după ce L-ai cunoscut poţi zidi pe Stânca – care este Isus –  aur, argint, pietre scumpe…
După ce lăuntrul tău a fost schimbat prin înnoirea minţii, după cum bine scrie apostolul Pavel, nu vei putea să stai neroditor. Dumnezeu a revărsat dragostea Sa peste noi ca şi noi, la rândul nostru, să arătăm dragostea Sa lumii pierdute. El nu ne-a chemat la mântuire doar ca să stăm comozi în bănci şi să ne conservăm energiile aşteptând ca Dumnezeu să facă ceva măreţ şi răsunător prin noi, ci pentru a lumina întunericul din jurul nostru şi pentru a fi sensibili la nevoile celor din jur. Aceasta înseamnă slujire. Când eşti dispus să slujeşti, vei deveni un tânăr de succes, pentru că doar cine se smereşte va fi înălţat în ochii lui Dumnezeu.
Dar trebuie să ştii care este chemarea ta.  Dumnezeu nu-ţi poate încununa eforturile cu succes dacă eşti într-un loc greşit.
Este Dumnezeu pe primul loc în viaţa ta? Un tânăr de succes îşi alege cu grijă priorităţile şi nu va pune afacerile în locul lui Dumnezeu, neglijând relaţia cu El,  de dragul unui câştig mai mare, pentru că Dumnezeu ştie să poarte de grijă copiilor Săi.
Şi chiar dacă mulţi se vor împotrivi, tu vei rămâne credincios lui Dumnezeu, indiferent de împrejurări, pentru că Cel ce este în tine este mai mare decât cel ce este în lume. Dumnezeu te va ajuta să învingi. Succesul  e rugăciunea către El, iar un tânăr de succes va şti să construiască chiar şi cu cărămizile pe care alţii le aruncă în el.
Chiar dacă uneori vei cădea în vreo greşeală, nu uita că greşelile sunt o latură a succesului doar dacă înveţi din ele. Elocventă în acest sens este afirmaţia lui Nicolae Iorga: ” Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înalţă.” La succes se ajunge prin disciplină!
Mi-ar plăcea ca generaţia noastră să lucreze împreună cu generaţia apusă, să înveţe din experienţa perilor cărunţi, din umblarea lor cu Dumnezeu, să colaboreze pentru lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu. În felul acesta nu se va mai pune problema conflictului dintre generaţii…
Mi-aş fi dorit să fiu în vremea bisericii primare, să fi trăit marea trezire de atunci…dar, de ce să trăiesc în trecut? Dumnezeu e acelaşi…El poate să reverse Duhul Său peste mine şi peste tine oricând…ne poate face tineri şi tinere de succes. Trebuie doar să Îi permitem să lucreze aşa cum vrea El, să deţină El controlul absolut asupra vieţilor noastre. Dacă vrei să ai succes în ceea ce faci, formează echipă cu Dumnezeu! Pentru că „succesul care nu are urmări nu înseamnă nimic.” (Voltaire).
S-au schimbat în bine oamenii din jurul tău datorită vieţii tale exemplare? Au văzut ei în tine Chipul Său?
Nu uita: prin jertfa Fiului Său, tu eşti o unealtă valoroasă în mâna lui Dumnezeu, dar trebuie să Îi permiţi Creatorului tău să te folosească acolo unde doreşte El!
Abia atunci vei fi cu adevărat un tânăr de succes.
Îţi doreşti tu asta?


3 comentarii

EBEN-EZER

„Priveşte-ţi urma paşilor în vale…..” Ieremia 2:23

Privesc în urmă…..m-am oprit pentru câteva clipe – pietre de aducere-aminte – şi mă uimesc de credincioşia Ta…

De  când am luat fiinţă în inima Ta şi până azi, totul a fost sub călăuzirea Ta: inima ta a bătut pentru mine,  paşii mi-au fost număraţi de Tine, lacrimile mi le-ai strâns în burduful Tău, ochii Tăi m-au vegheat, umerii Tăi m-au purtat prin văi de tristeţe, toiagul Tău m-a condus pe munţi de binecuvântări…..

Privesc în urmă şi văd, la fiecare pas, credincioşia Ta în toate lucrurile, de la cele mai mici, chiar nesemnificative pentru un ochi superficial, până la cele mai grandioase, pe care nici nu am visat că le vei face cu ajutorul meu….

Clipă de clipă, ceas de ceas, zi după zi, an după an, ai rămas acelaşi, pentru că Îţi ţii promisiunile.

Şi ce voi spune în urma acestor lucruri?  Ah…..dacă aş găsi cuvinte…..chiar şi cele mai frumoase nu sunt decât o picătură de apă într-un ocean…..

Şi, totuşi, Doamne, Îţi mulţumesc, pentru toate şi pentru tot, pentru binecuvântări ca şi pentru încercări, pentru  lacrimi de fericire ca şi pentru cele de durere, pentru că ai fost credincios chiar dacă Te-am trădat şi Ţi-am tăgăduit puterea prin necredinţa mea dar, mai mult decât atât….pentru că exist prin Tine, iar promisiunea Ta rămâne neschimbată:

„Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc.” Isaia 46: 4


Scrie un comentariu

Noapte de decembrie…

Noapte. Liniste deplina. Chiar si argintiul zapezii scanteiaza in tacere…
Undeva, intr-un camp indepartat, dormiteaza cativa pastori, incalziti de darnicia focului.
Dintr-o data, linistea striga….totul prinde viata la lumina feerica a ingerilor.
Un cor ingeresc trimis de Marele Stapan, ii anunta tocmai pe ei, niste bieti ciobanasi ca, intr-o iesle umila s-a nascut un copil cu totul deosebit, copilul Isus, pentru a aduce pacea, adevarata pace….
Tot noapte.Iarna. Ajunul Craciunului….
O noapte de vis, dar un vis intruchipat, de data aceasta, intr-o fetita, Rebeca-Lois….o fericire nascuta din durere, durerea nasterii…
De data aceasta, Dumnezeu a trimis doar un inger, tot cu o solie,  cea a iubirii,  pentru a se naste in familia noastra….
Chiar atunci am inlocuit, intr-o clipa, ingrijorarea cu bucuria, teama cu iubirea, lacrimile de durere cu cele de fericire…..
Da! In sfarsit! In sfarsit sunt mama! Visul a devenit realitate!
Si, cel mai frumos lucru este ca, Marele Stapan a gasit cu cale sa ne inunde inimile de bucurie, daruindu-ne cel mai frumos cadou!!!
Sunt 3 ani de atunci…dar parca mai ieri s-a intamplat…da, ati ghicit : « poate o mama sa uite copilul care-l alapteaza ? »


Scrie un comentariu

Ganduri nerostite…

Cand nu vrei sa intri…


„El s-a intaratat de manie si nu voia sa intre in casa. Tatal sau a iesit afara si l-a rugat sa intre”.
Luca 15:28 
„Tot asa si voi, dupa ce veti face tot ce vi s-a poruncit, sa ziceti: <>”.
Luca 17:10

Ah! Nu pot!
De fapt, nu vreau….caci nu ma lasa inima sa intru…
Da, nu vreau sa intru ACOLO, INAUNTRU, in bucuria „stapanului” meu….

Dar
ce veselie, ce sunete si cata galagie e DINCOLO, dupa usa, in casa tatei….iar mie imi place linistea, viata fara agitatie, fara zgomot, fara zvonuri care sa tiuie urechile…..Da, da, zvonul de azi, zvon care s-a dovedit a fi adevarat….doar mi-au zis bine slugile….
Si chiar daca as vrea, tot nu pot intra in halul acesta: sunt murdar, sunt obosit, sunt flamand, doar am muncit toata ziua pe ogor…ca un rob…netrebnic…

Iar
tata nici nu m-a ajutat azi, parca a avut o presimtire, mai toata ziua a stat la poarta asteptand…asteptand ceva…ceva care mi-a provocat manie, gelozie, dispret…ah, sentimentele acelea…

O, dar sa-mi revin….Ce vad eu??
Acest pierde-nopti este fratele meu?

Dar
el nici nu ma vede. E vesel de parca a castigat o avere…dar nu, averea toata e a mea, nu avem drepturi egale, iar eu sunt intaiul nascut!
Si…cum sa nu fie vesel, doar e in centrul atentiei. Iar tata cum il mai priveste de gales…oare nu vede ca, de fapt, arata mai rau decat un cersetor?
Dar ce contrast intre haina de purpura si asprimea fetei sale…izbitor contrast!! Numai un ochi ager ca al meu il poate vedea!

Ah!
Cum sa-mi inghit necazul? Oare de ce nu l-a alungat tata? E un frate care ne-a facut numai rusine si ar fi meritat o soarta pe masura….De ce a mai venit, sa ne tulbure traiul linistit? Cum a indraznit?

Ma intreb
: oare ce farmece i-a facut tatei de l-a primit cu un asa fast?
Nemernicul! Daca eram eu acasa cand venea, ii aratam eu iertare! Si ii faceam o primire de neuitat…pentru orice cuvant iesit din gura lui ar fi meritat cate o piatra…piatra, nu mila!
Prefacutul! Sigur ca nu e vrednic sa se numeasca fiu! A zis-o cu gura lui! Doar maine o va lua de la capat. Ii cunosc eu naravul…

Dar
cum as mai intra sa ii dau pe toti afara…cu un bici de curele….dar ma tem de tata, nu i-am iesit niciodata din cuvant….
Pentru acest desfranat nu exista iertare! Si totusi, tata l-a iertat…eh, inima de parinte,inima slaba, in loc sa ma onoreze pe mine…
Eu insa nu pot sa il iert pe acest intrus, pe fratele meu…..

Fratele
meu am zis? Ah, nu, si nici nu va fi! A pierdut acest drept. Suntem asa diferiti….ca vamesul si fariseul….
Dar e mai bine afara. De aici, din intuneric, pot privi inauntru, nestingherit de nimeni….in cercul stramt al inimii mele, plin de prejudecati si extreme, nu poate intra nimeni…de aceea ma voi compatimi singur, ma voi complace in aceasta stare pana voi atipi, iar cand, maine, voi deschide ochii, voi spune ca a fost doar un cosmar…

Da,
da, cand voi deschide ochii, poate voi auzi inca o data glasul tatei: ” Intra in bucuria stapanului tau…”
Poate…

Si totusi
, sunt singur…..simt o senzatie de „placuta” ratare…


2 comentarii

Alegerea desavarsita

“Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi…” (Iosua 24: 15)

“Căutaţi  mai  întâi Împărăţia lui Dumnezeu  şi  neprihănirea  Lui, şi  toate  aceste  lucruri (materiale) vi  se  vor  da  pe  deasupra”. (Matei  6:  33)

Alegeti….căutaţi….căutaţi….şi  veţi  găsi….

Ce ?    Ce are valoare pentru veşnicie…..ce preţuieşte în ochii Celui Veşnic…..

Căutarea este o chestiune de alegere…eu ALEG să caut, dar, dacă voi cauta cu toata fiinţa  BINELE, şi, mai mult decât atât, BINELE SUPREM, îl voi găsi …pentru că cine Il cauta, Il găseşte!

Şi, pentru că  ecoul căutărilor mele are răsunet până în veşnicie, caut  Împărăţia  Lui  Dumnezeu  atunci  când  aleg  să   îmi adâncesc privirile în legea desăvârşită, legea slobozeniei – (Iacov 1:25), implorând  “candela divină”  să îmi lumineze ochii inimii şi ai minţii, pentru a merge dârz pe strâmta cărare a neprihănirii…

Caut   mai întâi faţa  Lui  atunci  când  aleg să fac un legământ cu ochii, ca nu cumva să-i murdăresc de tina păcatului, dar şi când mă străduiesc să fiu un ispravnic  credincios, punând în negoţ talanţii pe care Marele  Stăpân, Dumnezeu, mi i-a încredinţat …..ca pe o comoară nepreţuită….Căci, cum aş putea privi spre cer, când ochii îmi sunt aţintiţi spre groapa în care mi-am îngropat unicul talant?

Caut  cerul atunci când îmi fac timp să stau de vorbă cu Domnul Cerului în rugăciune, aducându-I cinstea cuvenită, dar si atunci când sunt dispus să ascult răspunsul la  cererile mele, căci, ”cel ce doreşte cerul, trebuie să facă faptele cerului pe pământ” afirma Richard Wurmbrand.

Caut pacea inimii atunci când aleg să arunc asupra Lui toate îngrijorările mele, încrezându-mă pe deplin în atotputernicia Lui, ştiind că “viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai  mult decât îmbrăcămintea.”(Matei 6: 25).

Caut neprihănirea Lui atunci când mă împotrivesc ispitelor  diavolului, tare în credinţă, ca astfel, el, şarpele cel vechi, să fugă de la mine….

Caut părtăşia cu Tatăl alegând să fiu în comuniune cu ceilalţi copii ai Tatălui….fraţii şi surorile mele în Domnul…”Să nu părăsim adunarea noastră, cum au alţii obiceiul…” (Evrei 10: 25), ne îndeamnă apostolul Pavel, şi pe noi, ca şi pe evreii de altădată…

Caut iubirea  atunci când aleg să încălzesc cu soarele dragostei inimile de ghiaţă, dar şi atunci când, prin cuvintele rostite, încurajez pe cel deznădăjduit, luminând şi în cea mai neagră noapte….

Caut ADEVĂRUL  în liniştea unei seri, în susurul unui izvor, în parfumul unei flori, în lacrima unui copil…..

Cum spuneam, căutarea e o alegere

Da, totul ţine de alegerea noastră!

Dacă alegem să-L slujim pe Domnul, El ne promite: “Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima!”(Ieremia 29:13)

Tu ai ales să Îl cauţi pe Domnul? Şi, dacă da, UNDE Îl cauţi?  În adevăr sau în minciună?

Doar  alegând să mergem pe urmele paşilor Domnului, vom putea să-I declarăm, fără să minţim, Celui ce, oricum, ne cunoaşte inima:

“Te-am ales, dintre mii şi mii de mii….TE-AM ALES”