DUCIUC LIDIA


2 comentarii

Cântecul inimii…

– soţului meu, la împlinirea a 34 de ani-

 

Adunând  primăvara-n  priviri

Am cules roua-n  râu de simţiri;

Crini suavi  s-au născut din cântări,

Curcubeul – din lacrimi de mări…

 

Vânt  duios  printre  brazi mi-a  şoptit:

În  furtună  sa fii neclintit

Ca o stâncă în mijlocul mării

Risipind, astfel, ceaţa durerii…

 

Spre albastrul  decor strălucit

Uşa inimii, duios, a tresărit…

Soarele mi-a-ncălzit-o pe loc

Străpungând-o cu suliţi de foc

 

Fremătând, revărsări argintii

Unduiesc, scânteind pe câmpii…

Ruga-mi  urcă în ploi de cântări

Şi-ntrebări  se înalţă spre zări:

 

Ce sunt eu, să-mi  zâmbeşti printre stele?

Ce să-ţi  dau  din comorile mele?

Tot  ce am e fiinţa-mi firavă

Îmbrăcată-n veşminte de slavă…

 

Nu  sunt înger, nici stea  de lumină.

Chip suflat  dintr-un bulgăr de tină,

Sunt  doar OM  făurit în suspine

Dar am viaţă, căci viaţa e-n  TINE!


Scrie un comentariu

Roade culese…

Voi culege-ntr-o zi roadele iubirii

Semănate cu trudă, udate cu chin;

Mă voi desfăta  la umbra Luminii,

Dar până atunci mai culeg şi…pelin

 

Voi vedea într-o zi comoara ascunsă,

Curcubeul ceresc, aurora din zori,

Mă voi bucura la vederea Cununii

Dar până atunci, mai văd şi …nori

 

Voi cânta într-o zi cântările slavei

Împreună  cu îngerii şi toţi cei sfinţi;

Imnuri cereşti răsuna-vor de-a pururi

Dar până atunci, cânt şi cu…rugăminţi

 

Voi cunoaşte-ntr-o zi iubirea divină,

Diamantul ceresc cu reflexele vii

Când iubirea de jos, chiar suavă, suspină…

Dar iubirea cerească…oare cum va fi?