DUCIUC LIDIA


Scrie un comentariu

Copilului meu…

fetiței mele, Rahela

Prin ce miracol ai luat ființă

Și-ai fost țesut în chip dumnezeiesc?

Te-ai întrupat, mister, din neființă,

Din neștiute lumi ce se urzesc…

Ai fost trimis să reînvii speranța

În Dumnezeu, din `naltul cerului,

Când taina vieții a învins știința

Te-ai plămădit din veșnicia Lui!

În Cartea Vieții zilele-ți sunt scrise

Mai înainte de-a fi fost creat;

Copilul meu, ce bucurii nespuse

Că-n palma Sfântă numele-i săpat!

Azi ne aduci surâsul în privire,

Ne-nseninezi când ceru-i înnorat,

Ești darul sfânt și așteptat de zile,

Tu ești cadoul binecuvântat!

Dar anii trec, și alți vor trece încă,

Mireasmă sfântă tu mereu să fii,

În orice zi să ai trăire sfântă :

E cea mai mare dintre bucurii!

Lumina ta s-o porți mereu voioasă,

Cuvântul Sfânt să-ți fie scut în greu,

Pe vreme bună sau pe zi ploioasă

Să-ți amintești că ești din Dumnezeu!