Mama, har nemăsurat,
E trimisă pe pământ
Cu un scop măreţ şi sfânt…
Cea mai nobilă solie,
Cea mai sfântă meserie
Făptuită cu iubire:
Jertfirea-i a ei menire…
Dumnezeu i-a dat în dar
Inima, veşnic altar,
Umeri, pentru mari poveri,
Braţe, pentru-a lua dureri…
Mama, vers de poezii,
Stea veghind în nopţi târzii,
Soare blând, după furtună;
Dragostea îi e cunună!
Mama, lume de minuni,
Un izvor de rugăciuni,
Cântece de bucurie
Pe pământ şi-n veşnicie!
DUCIUC LIDIA 