DUCIUC LIDIA


4 comentarii

Talantul

Mă iartă, Doamne, am tăinuit

Nepăsător, talantul…

Cu huma rea l-am învelit

Şi-am aşteptat un altul…

L-am dezgropat apoi, aflând

Că ceri despăgubire;

Dar l-am găsit plin de pământ

Şi învechit de zile…

O, iartă-mi nepăsarea grea,

Destul am lâncezit în ea!

Vreau să păzesc ce Tu mi-ai dat

Și să lucrez cu Tine neîncetat…

Mai suflă, Doamne, Duhul Tău

Pe inima-mi trudită,

Şi pune-Ţi iar pecetea Ta

Pe slova ofilită!

Ca versul meu să fie viu

Şi inspirat din Tine,

Cu-al Tău condei, mereu să scriu

Şi-n zâmbet şi-n suspine…