De-aș putea…

De-aș putea reda în vers
Tot ce inima-mi frământă,
Să găsesc sublimul sens
Când preaplinul ei îmi cântă…

De-aș putea să condeiez
Tot tumultul din străfunduri,
Cânt celest să creionez
Inspirat de mii de gânduri…

Dac-aș ști broda cuvinte
Ca maestru iscusit,
Ca o ploaie să alinte
Veșnic, câmpul înflorit…

Dar speranța este frântă,
Pana scârțâie în van,
Mintea încă tot frământă
Vălul ceții, diafan…

Doamne, fă din suferință
Un balsam alinător
Și din strai de neputință
Un veșmânt folositor!

Iar în inima-mi iertată
Clocotească vers curat,
Slova fie inspirată
Din Cuvântu-Ți încercat

Toarnă iar uleiul sfânt
În al inimii fanar,
Umple vasul de pământ
Cu izvorul Tău de har!