DUCIUC LIDIA


Scrie un comentariu

Un nume bun

Un nume bun e mai dorit

Decât o mare bogăţie

Şi-a fi iubit şi preţuit

Mai mult decât o-mpărăţie…

Răsplata omului smerit

E bogăţia, slava, viaţa…

Frica de Domnul e un scut

Şi-ţi luminează faţa!

Cel milostiv e răsplătit

Căci dă săracului mâncare,

În viaţ-aceasta, însutit,

Şi cu-ale cerului hambare

Când cei mai mulţi, cu mare-alai,

Îşi trâmbiţează bunătatea,

Cel credincios dă pentru rai:

Nu ştie stânga ce dă dreapta…

Prietenul adevărat

Rămâne şi-n nenorocire,

Ascultă şi când e mustrat,

Slujeşte numai din iubire!

Înţelepciunea-i un izvor

De viaţă, pentru cine-o are…

Cel iscusit în lucrul lui

Răzbeşte-n orice-mprejurare!

Un înţelept e socotit

Cel ce ia seama la mustrare

Şi când, cu sufletul smerit,

E grabnic şi la ascultare

Cuvântul spus la vremea lui

E-un pom de viaţă ce rodeşte,

Iar limba celor înţelepţi

Pe cei zdrobiţi înveseleşte…

Încredinţează soarta ta

În mâna Domnului Cel tare

Şi recunoaşte-L ca Stăpân

Nu doar pe munte, ci şi-n vale!

Cuvântul Sfânt e încercat,

E-o candelă pentru picioare:

Cine-L urmează, neînfricat,

Va merge drept pe-a sa cărare!